Martisorul Verde

"Cultura româneasca păstrează cu grijă memoria strămoşilor ei, astfel că printre cele patru mituri importante ale românilor îl vom întâlni alături de "Mioriţa" şi pe cel al "Babei Dochia", ultimul fiind în strânsă legatură cu data de 1 Martie şi cu mărţisorul,deoarece între 1-9 martie sunt „Zilele Babelor” în care primăvara se luptă cu iarna,alungând-o.Legenda spune că în această perioadă Baba Dochia apare torcând pe lângă oi,îmbrăcată în nouă cojace scuturând în fiecare zi câte unul .

Românii sărbătoresc venirea primaverii într-un mod unic, la începutul lunii martie.
1 Martie este în ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori timpurilor creştine, iar Dochia este un personaj păgân.
Tradiţia mărţişorului este o moştenire de la strămoşii noştri romani. Cuvântul "mărţişor" are origini latine şi este numele popular al lunii martie.

Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Sărbătoarea lui are loc în prima zi a lui martie, considerată ca prima lună a primaverii. La Roma, începutul anului nou se sărbătorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifică renaşterea naturii.

La vechii traci aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.

În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, ele erau înşirate pe aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. De altfel şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. El semnifică schimbul de forţe vitale care dau naştere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite şi la bradul de nuntă şi înmormantare.

Când venea primăvara, oamenii obişnuiau să lege de copaci funii albe şi roşii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Această măsură de precauţie era luată pentru a preîntâmpina orice fel de posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor, copacilor şi i-ar fi putut împiedica să rodească.

La originile mărţişorului a stat o monedă de aur la care se ataşa o sfoară facută din două parţi răsucite, una roşie şi alta albă, pe care copiii obişnuiau să o poarte la gât. Există credinţa, conform căreia, acestă amuletă aducea noroc şi fericire. Fetele purtau mărţişorul până când înfloreau copacii, moment în care, legau mărţişorul de trunchiul unui copac, iar cu moneda îşi cumpărau brânză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul."

Scoala nr.96

Comentariu

Cod de verificare

Adauga comentariu Renunta